5 - 6 ani – sfârșitul preșcolarității

Copilul cu vârsta cuprinsă între aceste limite își dezvoltă simțul moralității și devine preocupat de aplicarea regulilor, atrăgând atenția celor din jur atunci când nu le respectă, deși el mai poate avea obiceiul să trișeze sau să mintă pentru a evita consecințe neplăcute. Copilul este capabil să se pună în locul altei persoane pentru a înțelege perspectiva ei, ceea ce îl ajută să devină empatic. E încă posesiv cu lucrurile sale, deși îi place să facă schimburi.  Începe să resimtă emoțional noua etapă în care va intra: cea a școlarizării. Aceasta atrage dupa sine curiozitate, entuziasm, dar și temeri.

Tipul fundamental de activitate: joaca care se desfășoară pe bază de reguli și care are un obiectiv final. Încep să conteze și activitățile care întăresc achiziițile necesare la școală.

Tipul de relații și de comunicare: se desprinde cu ușurință de părinți. Aplică formele de politețe și ține ca și ceilalți să le aplice în relație cu el. Devine interesat să cunoască cât mai multe aspecte ce țin de viața personală a persoanelor cu care interacționează. Își exprimă dezacordul față de comportamente incorecte. Vorbeste cursiv și din ce în ce mai corect gramatical.

Inteligența cognitivă:

• își poate concentra atenția voluntar în jur de 15-20 de minute;
• se poate organiza în funcție de cerințe care solicită o anumită ordine cronologică;
• poate să lucreze în grup, cooperând, pentru a găsi soluții la probleme;
• realizează operații matematice simple;
• recunoaște forme în mediul înconjurător, recunoaște literele de tipar, desparte cuvintele in silabe.

Inteligența multiplă:

• devine capabil să dezvolte atitudini în raport cu ceea ce e bun/rău;
• caută să înțeleagă singur diferența dintre real și aparență;
• este capabil să vorbească despre stările lui emoționale;
• manifestă atitudini protective față de copiii mai mici.

Poți veni în intampinarea nevoilor lui dacă:

• îl încurajezi să facă diferite lucruri singur;
• îi permiți să experimenteze consecințele comportamentelor lui, într-un cadru protectiv;
• critici comportamentul și nu persoana care e;
• îl ajuți să înteleagă că rezultatele muncii lui sunt o expresie a efortului depus și nu îl definesc;
• ești clar în exprimarea așteptărilor pe care le ai de la el;
• îl susții în deciziile pe care începe să le ia;
• îl încurajezi în dezvoltarea simțului etic purtându-te cu el cu respect și consecvență;