3- 4 ani – începutul stadiului preșcolarității

Este o etapa în care copilul, deși este încă foarte centrat pe nevoile  sale, devine mai cooperant, mai interesat de interacțiunile sociale și cu o capacitate mai mare de a avea răbdare, de a-și amâna dorintele. Cu toate acestea frustrarile sunt încă resimtite puternic emoțional. Copilul de la grupă mică se atașeaza puternic de educatoarea sa, pe care o percepe ca substitut al mamei, ancora sa emoțională în mediul nefamiliar al grădiniței.

Tipul fundamental de activitate: jocul care îi permite să experimenteze diferite roluri.

Tipul de relații și de comunicare: este interesat , mai ales, de interacțiunea cu adulții. Este capabil din ce în ce mai mult să împartă și să își aștepte rândul, ceea ce îl ajută să stabilească relații pozitive cu ceilalți copii din jurul său. Face mari progrese în a-și exprima verbal trăirile și nevoile. Intra în perioada “de ce”. De asemenea, este posibil să înceapă să se bâlbâie din cauza diferenței dintre fluxul gândurilor îi posibilitatea de a și le exprima fluent.

Inteligența cognitivă:

• prezintă interes pentru înțelegerea cauzelor care duc la existența diferitelor fenomene;
• este capabil să observe și să compare acțiuni și evenimente;
• are deja capacitatea de a se folosi de experiențele anterioare în rezolvarea unor probleme noi,
• poate recunoaște numerele, forme geometrice, diferențe semnificative dintre obiecte.

Inteligența multiplă:

• face pași mari în ceea ce privește autonomia și este mândru de realizarile sale (poate să se îmbrace și să se dezbrace singur, să se spele, să se hrănească etc);
• se poate concentra mai mult timp față de stadiul anterior și este mai răbdător în realizarea diferitelor sarcini;
• începe să capete mai mult autocontrol și se străduiește să se stăpânească, în special pentru că este interesat de aprobarea adulților;
• apar diferite frici și coșmaruri nocturne.

Poți veni în întampinarea nevoilor lui dacă:

• ești înțelegător și îl susții în noile provocări cărora trebuie să le facă față (de exemplu grădinița);
• îi oglindești trăirile emoționale (încerci să intuiești ce simte în diferite conjuncturi și spui în cuvinte, astfel încât să îl înveți cum să își recunoască, in timp, propriile emoții și cum să și le exprime);
• îi încurajezi imaginația, dar îl ajuți să facă distincție dintre fantezie și realitate;
• îi oferi reguli clare și stabile; clarifici, cât de des se poate, limitele acceptabile ale comportamentului;
• îl încurajezi în pașii săi către autonomie;
• eviți comportamentele negative care pot fi preluate și manifești o atitudine pozitivă, oferind sprijin de câte ori este nevoie.