De ce au copiii nevoie de reguli

Fie că este vorba despre un puști de doi ani care își trântește intenționat farfuria de ciorbă pe podea sau despre unul ceva mai mare care se tot tânguiește să i se mai citească și a zecea poveste înainte de culcare, se pare că cei mici contestă mereu limitele pe care le impunem. Nu deci de mirare că atât de mulți părinți sunt descurajați în ceea ce privește stabilirea și impunerea limitelor, chiar dacă efortul va fi răsplătit.

Structura și regulile nu numai că ne ușurează meseria de părinte, ci ele sunt esențiale. A încerca să creștem un copil responsabil și cooperant fără limite adecvate vârstei lui este ca și cum am vrea să creștem un pește în afara acvariului.

Și nu, regulile nu distrug spiritul liber al copilului, căci ele îi sunt acestuia necesare pentru a înflori:

Regulile îi pregătesc pe copii pentru lumea reală. Limitele furnizează un cadru pe care copilul îl poate înțelege. Acesta știe ce se așteaptă de la el și ce se va întâmpla dacă nu se supune. Având așteptări în sânul familiei, cum ar fi aceea că nu ne mușcăm între noi sau că jucăriile trebuie strânse înainte de somn și apoi repetarea consecințelor posibile vor ajuta copilul să se adapteze mai repede la situațiile noi.

Regulile îi învață pe copii să socializeze. Unele reguli sunt doar maniere – să spui te rog după ce faci o cerere, îmi cer scuze înainte de a întrerupe pe cineva etc. Dacă faceți o politică să folosească cuvinte politicoase acasă, copilul nu numai că va deveni o persoană în preajma căreia este o plăcere să te afli, dar va învăța și cum să obțină ceea ce vrea.

Regulile îl fac pe copil să se simtă competent. Limitele clare tind să reducă luptele dintre părinți și copii, căci aceștia din urmă nu au nevoia constantă de a testa pentru a descoperi unde se găsesc granițele. Ceea ce nu înseamnă că cei mici nu vă vor testa. Doar înseamnă că, după a mia încercare, își dau seama că nu vor ajunge niciunde. Cel mic va înțelege ce vrei, dacă regulile sunt stabilite într-un mod pozitiv (Poți mânca doar în bucătărie sau în sufragerie). Similar, reîntărirea comportamentului dezirabil îl va încuraja să coopereze (Mulțumesc că mă asculți atunci când îmi vorbești).

 Regulile îl liniștesc pe copil. Indiferent cât de tare vă dau impresia că vor să dețină controlul, prea multă putere îi sperie pe copii. Știu intuitiv că au nevoie de un adult care să fie șeful și contează pe părinții lor să le ghideze comportamentul.

Când preșcolarul iese repetat din camera lui la ora de somn, are nevoie de adult să ia decizia categorică, și nu de avertismente spuse cu jumătate de gură care nu au nicio greutate. Este mai bine să îl ducem înapoi în cameră repetând calm limita (Trebuie să stai în camera ta după ce te învelesc) și consecința (Dacă mai ieși o singură dată, mâine va trebui să mergi la culcare mai devreme).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *